Prima amenda e-Transport pentru monitorizare GPS. Analiza juridica si sfaturi transportatori

Prima amendă e-Transport pentru monitorizare GPS: Ce spune legea și ce poate face transportatorul?

Pe 16 februarie 2026, un transportator din județul Covasna a primit prima amendă documentată public pentru lipsa monitorizării GPS în sistemul RO e-Transport, iar sancțiunea aplicată a fost de 20.000 de lei. Vehiculul avea cod UIT valid. Șoferul era pe drum legal. Și totuși, procesul-verbal a fost încheiat.

Știrea a generat imediat sute de reacții în industrie – și o serie de întrebări legitime. Ce înseamnă exact „echipare cu dispozitiv GPS” conform legii? Ce faci dacă primești o astfel de amendă? Poți contesta? Pe ce temei?

Am analizat cazul împreună cu un avocat specializat în legislație e-Transport și am identificat mai multe aspecte esențiale – atât pentru transportatorul din Covasna, cât și pentru oricine efectuează transporturi supuse declarării în RO e-Transport.

Ce scrie în procesul-verbal

În procesul-verbal se reține că transportatorul „nu a echipat ansamblul format din cap tractor și semiremorcă cu dispozitiv de tip terminal de telecomunicații care utilizează tehnologii de poziționare și transmisie de date prin satelit” pentru un transport cu cod UIT valid, privind o livrare intracomunitară din Cehia pentru România.

Cu alte cuvinte, agentul constatator a considerat că, datorită faptului că șoferul nu a reușit să facă dovada, vehiculul nu era echipat cu niciun dispozitiv GPS. Amenda a fost aplicată în baza art. 13¹ alin. (1) lit. e) din OUG 41/2022, iar sancțiunea a fost acordată spre minimul prevăzut pentru persoane juridice (20.000 de lei).

Însă, potrivit documentelor tehnice disponibile, vehiculul era echipat cu un sistem GPS furnizat de un provider extern, care genera date de poziționare în timp real pentru codul UIT. Nu era vorba despre lipsa totală a unui dispozitiv, ci despre o situație mai nuanțată decât cea reținută în procesul-verbal.

De ce contează acest caz pentru întreaga industrie?

Acesta nu este doar cazul unui transportator din Covasna. Este un precedent care va defini modul în care autoritățile interpretează și aplică obligațiile de monitorizare GPS e-Transport pentru toți transportatorii din România.

Întrebările ridicate de acest caz – ce înseamnă exact „echipare”, ce soluții de monitorizare sunt acceptate, care este diferența între „nedotare” și „netransmitere” – sunt întrebări pe care și le pun mii de transportatori în fiecare zi. Răspunsurile pe care le va da instanța vor crea un precedent important.

Două obligații distincte, o confuzie frecventă

Avocat Diana Bejenaru, Partener DMB Partners, atrage atenția asupra unui aspect esențial care poate schimba interpretarea multor cazuri similare:

„În materia monitorizării GPS din OUG 41/2022 există două obligații distincte. Prima, prevăzută la art. 8² alin. (1), impune operatorului de transport să asigure transferul datelor curente de poziționare în Sistemul RO e-Transport, pe toată durata traseului. A doua, reglementată la art. 8² alin. (2), obligă operatorul să echipeze autovehiculele cu dispozitive de tip terminal de telecomunicații care utilizează tehnologii de poziționare și transmisie de date prin satelit.”

Pe scurt: una este să nu ai GPS deloc pe vehicul (lipsa dotării – alin. 2), și alta este să ai GPS dar datele să nu ajungă în sistemul ANAF (lipsa transmiterii – alin. 1). Sunt fapte diferite, cu implicații juridice diferite.

În cazul de față, transportatorului i s-a reținut lipsa dotării. Dar dacă vehiculul avea deja un sistem GPS funcțional, această încadrare devine discutabilă.

Articolul-cheie din legislație pe care mulți transportatori nu îl cunosc

Avocat Diana Bejenaru subliniază existența unui articol care poate juca un rol decisiv în multe situații:

„Un element esențial este art. 8² alin. (3) din OUG 41/2022, care prevede că obligația de dotare nu se aplică dacă datele de poziționare sunt transferate de dispozitivele vehiculului. Cu alte cuvinte, legea nu impune în mod expres existența unui terminal separat, dedicat exclusiv RO e-Transport.”

Ce înseamnă asta în practică? Majoritatea operatorilor de transport utilizează sisteme GPS furnizate de terți sau soluții telematice integrate în vehicule. Însă, existența unui sistem GPS pe vehicul nu înseamnă automat că datele ajung în sistemul ANAF, ci pentru aceasta este necesară o soluție e-Transport care face legătura între dispozitivele GPS, codurile UIT corecte și serverele de monitorizare ale ANAF.

Dacă vehiculul are un sistem GPS funcțional, iar datele sunt transmise către ANAF printr-o aplicație e-Transport, se poate susține că obligația de echipare este îndeplinită.

„Dispozitiv de telecomunicații” – un termen fără definiție legală

Unul dintre cele mai problematice aspecte identificate de avocat ține de claritatea normei:

„Sintagme precum «dispozitiv de tip terminal de telecomunicații» sau «echiparea vehiculului» nu sunt definite în mod expres în actul normativ și nici nu sunt însoțite de standarde tehnice sau criterii de conformitate. Nu se precizează dacă este necesar un echipament dedicat sistemului RO e-Transport, dacă este suficient un sistem GPS deja instalat prin intermediul unui furnizor terț sau dacă simpla capacitate tehnică de transmitere a datelor este suficientă.”

În acest context, avocat Diana Bejenaru invocă principiul legalității și cerința de previzibilitate din jurisprudența CEDO: o normă care sancționează trebuie să fie suficient de clară încât destinatarul să înțeleagă exact ce trebuie să facă pentru a se conforma. În lipsa unor delimitări precise, eventualele ambiguități ar trebui interpretate în favoarea persoanei sancționate.